Am fost acuzat de două persoane care nu se pricep foarte bine la legătorie că
1. îi imit stilul lui G. P. sau
2.Nu lucrez eu cărțile trimise de clienți, ci mi le leagă de fapt G., apoi mi le trimite mie, apoi le trimit clienților.
Aceste lucruri sunt false de moment ce cronologic vorbind, eu am practicat legătoria de mai mult timp, iar acesta a deprins metoda mea de lucru.
Însă fiind întrebat dacă el a fost ucenicul meu, nu știu ce anume să mai răspund. De aceea consider necesar acest articol.
Gabriel Panainte este unul dintre cei mai prolifici și talentați legători din noul val.
Mult timp am considerat că a fost ucenicul meu.
Fotografia are timestamp eronat, deoarece nu aveam un aparat performant. Unica vizită a lui Gabriel la mine a fost în anul 2015.
De ce?
Începând din data de 20 aprilie 2013, când mi-a scris prima dată cu rugămintea de a-l învăța legătorie, am făcut tot posibilul să fac asta, oferindu-i materiale, informații, explicații practice în scris sau la telefon.
Au urmat 6-7 ani în care i-am detaliat orice proces nu știa, în scris. Am aceste arhive, în care descriu minuțios toate procedeele pe care nu le cunoștea, pe timpul meu, gratuit, tot ceea ce m-a întrebat. Le pot pune la dispoziția oricui dorește să se convingă de adevărul spuselor mele.
Salut. Hai ca am ajuns și eu să nu prea mai am timp. :))) Răspunzi când poți. 1. Tranșele cărților când se vopsesc? Tranșa principală imediat după ce se taie la ghilotină, înainte de a rotunji cotorul? Sau după ce am rotunjit cotorul pun în ghilotină și șlefuiesc bine și apoi vopsesc? 2. Ai mai rezolvat ceva cu folio? Spor la treabă!
In ce mod pot coase evanghelia incat sa nu se vada sfoara atunci cand deschid cartea. Astea pe sfori, daca te uiti cu atentie, se vede sfoara cum e intrata in blocul de carte. As vrea cumva o cusatura sa nu se vada. Sa incerc asa modelul egiptean?
A fost el vreodată de părere că eu l-am învățat tot ce știe? Da.
Nu sunt cuvintele mele.
Citez:
De un an de zile, Gabriel trăieşte doar din legatul cărţilor şi zice că îi merge destul de bine. A învăţat tot ce ştie de la prietenul său, care îi este totodată şi model, Mihai Vârtejaru. Îşi aminteşte cum a fost în vizită la el, la Bucureşti, şi cum a evoluat atunci cel mai mult. El i-a cumpărat primele materiale şi l-a încurajat să meargă mai departe pe această cale. Cînd vorbeşte despre prietenia dintre ei, faţa i se luminează exact ca atunci cînd îmi explică tot procesul prin care se leagă o carte – de cînd se dau jos coperțile vechi şi pînă se decorează apoi coperta, cu multă migală.
Pe 23.09.2015, chiar el se numea ucenicul meu:
Pe 18 Septembrie 2015 îmi scria
Dar sunt foarte bucuros. Multumesc inca o data pentru tot. Daca nu erai tu, nu cred ca erau sanse sa continui sau sa avansez in legatorie.
Majoritatea contactelor de furniori au fost date de mine.
Multe unelte, litere și alte scule au fost luate de la mine.
Din păcate, nu a dorit să învețe restaurare de filă, nici legătorie tradițională cu scoarța trasă, nici aurire cu foiță de aur, nici executarea graficii proprii pentru matrițe, ci numai legătoria de serie (cu scoarța jos).
După publicarea blogului meu, Anticariatul de Lux (23.07.2014) Gabriel și-a denumit pagina de Facebook (6.11.2014) și mai târziu firma (20.05.2016) Legătoria de Lux. Deși nu lucra la acea vreme cu piele, și nici nu a lucrat vreodată cu foiță de aur. Sfatului meu de a schimba acest nume nu a dat curs.
După propunerea mea de a înființa o Breaslă a Legătorilor (proiect propus și refuzat pe rând de Vicențiu Pavelea, Aurelian Dumitru și Tudor Cristea), Gabriel și-a asumat înființarea unui grup de Facebook cu același nume, unde am încercat să creăm o comunitate deschisă cu schimb de idei.
Majoritatea matrițelor de care se servea în momentul clivajului nostru erau după designul meu. Gratuit. Consideram că îmi ajut ucenicul. Sau în orice caz, fostul ucenic.
Primii clienți, și apoi tot mai mulți în decursul anilor, erau trimiși de mine, recomandându-l ca ”Ucenicul meu” sau ”fostul meu ucenic”.
Singurele persoane de la care auzea că este ucenicul meu erau clienții care erau trimiși înspre el.
La început, eu aveam un link spre site-ul lui, el pe al meu. Pe neștuite, l-a scos, iar eu am considerat ok să fac același lucru.
În Iulie 2020, după tăceri lungi, telefoane nerăspunse, mesaje neadresate, Gabriel mi-a scris astfel:
Următorul dialog pe care l-am încercat cu el a fost după mai bine de un an. Am observat că reprodusese un model de matriță pe care eu îl foloseam de ceva timp, ceea ce încălca înțelegerea noastră, că niciunul nu va reproduce modelele folosite de celălalt, din respect.
Nu îl contactasem să îi interzic ceva, ci tocmai să îi spun că nu am nimic impotrivă.
Următoarea tentativă a fost în ianuarie 2022, soldată cu un eșec: domnul P. îmi dăduse unfriend. Am considerat că nu mai dorește niciun contact cu persoana mea.
Sunt sigur că drumul pe care a decis să pășească este cel mai bun pentru el și i-am urat succes în tot ce face și o viață bună.
Însă întrebat fiind dacă a fost ucenicul meu, eu încă nu știu ce răspuns să dau. Dacă spun DA, răspund cu ceea ce consider eu adevăr, dar o fac împotriva rugăminții sale. Dacă răspund NU, îi respect dorința, dar mint.
Așa că voi alege să tac asupra acestui lucru.
Nota Editorială: Acest articol a fost scris și a stat nepublicat mai bine de un an de zile. A fost publicat pe 17.02.2022
Dacă lezează interesele cuiva, voi fi mai mult decât de acord să îl șterg, dacă această intenție îmi va fi comunicată amiabil. Nefiind injurioasă și calomnioasă, consider că nu ar trebui să lezeze nimic nimănui.